Istorie: Regele Soare – Regele Ludovic al XIV-lea

Regele Soare - Regele Ludovic al XIV-lea

Regele Soare

Ludovic al XIV-lea, supranumit si „Regele Soare” a domnit in calitate de rege al Frantei in perioada 14 mai 1643-1 septembrie 1715, astfel dupa un mic calcul, perioada insemnand 72 de ani si 110 zile. In 7 iunie a avut loc incoronarea lui la Reims, Franta.
Louis -Dieudonne al Frantei , pe numele sau adevarat, s-a nascut din relatia mamei Ana de Austria, cu tatal Ludovic al XIII-lea, al Frantei, la data de 5 septembrie 1638, dupa 23 de ani de perioada infertila. I-a urmat la tron tatalui sau cand era doar un copil, la varsta de 5 ani. Venirea lui pe nume a determinat obtinerea numelui de botez Dieudonne, ceea ce inseamna in limba franceza „darul lui Dumnezeu”.


Educatia tanarului Ludovic a fost una marginita, dar deloc neglijata, si-a insusit notiuni temeinice in ceea ce priveste: istoria antica, putina istorie moderna, geografie, matematica, cunoasterea limbilor spaniole, franceze si italiene. Alte deprinderi insusite erau: echitatia, dansul sau tragerea cu armele de foc.
Referitor la domnia Regelui Soare , in comparatie cu regii contemporani, acesta a avut posibilitatea de a-si alege politica si ministrii fara a privi la parlament. Nu era deloc constrans sa isi justifice hotararile. A fost propriul sau prim-ministru si s-a ocupat personal de introducerea unor reforme legale. De aici ia nastere procedura civila din 1667, cunoscuta sub numele de Code Louis- Codul Luis. Acesta trata domenii ca : botezul, casatoria, inmormantarea, compilarea registrelor statului. Codul Louis a jucat un rol important in istoria Frantei, avand avantajul unificarii legislatiei pe tot teritoriul acestei tari.

Regele Soare - Regele Ludovic al XIV-lea

Regele Soare – Regele Ludovic al XIV-lea

Totodata , in timpul domniei sale, Ludovic al XIV-lea si-a condus armatele cu un profesionalism absolut, demonstrand chiar abilitatiile proprii de soldat. A reusit sa castige recunostinta soldatilor sai ca si administrator, fiind mereu interesat de problemele militare. Era chiar fericit printre soldatii sai.
In alta ordine de idei, faptul ca pe vremea aceea regii isi mosteneau tronurile prin drept divin, era un lucru cunoscut si acceptat, devenind o adevarata traditie. Ludovic tinea mult la titlul dobandit la nastere (darul lui Dumnezeu) si constientiza ca a fost trimis pe pamant sa salveze Franta de la dezbinarea spirituala si intervenea foarte des in treburile religioase.
In anul 1660, Ludovic a fost obligat sa se casatoreasca cu o femeie de care nu era deloc atras. Este vorba despre Maria Tereza a Spaniei si drept urmare a faptului ca nu o placea, avea in cele din urma sa ii fie infidel acesteia, cautand compensatii in alta parte, astfel rezultand dobandirea a numeroase amante, care i-au daruit regelui bastarzi. A avut insa si mai multi copii legitimi.
Cu timpul, dupa o implicare exemplara in timpul dmniei sale in justitie, religie, armata, politica si dupa diversele realizari in aceste domenii, batranetea regelui a fost deranjata de reumatism, indigestie si guta.
In anul 1715 a inceput sa se simta din ce in ce mai rau, i-a aparut o cangrena la un picior, agonia traita astfel a fost una indelungata si ingrozitoare. Sfarsitul lui a venit in cele din urma la 1 septembrie 1715, la Palatul Versailles , cu 4 zile inainte sa implineasca 77 de ani. A apucat sa il binecuvinteze pe baietelul care avea sa ii succeada, Ludovic al XIV-lea, sfatuindu-l sa nu imite pasiunea sa exagerata pentru razboaie si constructii. A fost inmormantat la Basilica Saint Denis, in Franta.